Mda. A mai trecut un meci, un alt "mare meci mare" peste noi. Pregatit cu surle si trambite, precedat de un adevarat razboi mediatic si declaratii razboinice, Meciul se anunta unul de miza, in care rezultatul era tot ceea ce trebuia sa conteze.
Acum, ca nu sunt eu mare microbist e una, dar daca tot am rontait seminte aproape 30 de ani cu ochii in televizoare, pot sa imi dau cu parerea.
Iar impresia mea e: PROST, dom'le, PROST!

Nu meciul in sine vreau sa-l comentez aici, las pe altii mai destepti si mai cetitzi s-o faca (oricum nu mi-as pierde timpul cu fotbalul). Dar vreau sa spun ceva despre Mentalitate.
M-am uitat la meci pe sarite, cu gatul facand naveta intre monitor si Tv. O prima repriza a carei inceput m-a speriat, pana mi-am dat seama ca nici bulgarii nu-s mai dihai ca noi. O apa si-un pamant, balcanicii astia.
La golurile noastre m-am bucurat, firesc. Vecinii o luasera razna rau de tot, si asta ma linistea mai mult decat jocul nostru. Pai jucau aia cu mijlocasii pe post de varfuri si cu varfurile in aparare, de teama unui de-a dreptul 3-0 rusinos. Erau, in limbajul meu, "varza".

Si a urmat golul lui Petrov. Ei bine, in timp ce TVR-ul ne miluia cu reluarile, nu ma puteam gandi decat "or sa ne bata nebunii.. or sa ne bata!".
Pentru ca asta suntem noi, romanii. O natiune care merge pe noroc, pe poate-poate, pe mila Domnului. Redusa la nivel fotbalistic, este exact mentalitatea care ne-a adus egalul in locul victoriei, si rusinea in locul bucuriei. Pentru ca - desi balonul e intr-adevar rotund - mi se pare RUSINABIL sa iei 2 goluri in 1-2 minute, si asta in minutul 80, cand lumea e a ta.
Este mentalitatea perdanta, pur balcanica, care ne-a facut, de-a lungul istoriei, sa ne omoram conducatorii, sa ne tradam aliatii si sa ne intoarcem mereu dupa cum ne dicteaza interesul. Care ne-a pus sacii in caruta inainte de termen, si caruta inaintea boilor, cand trebuia sa tragem mai tare.

Si m-a mai enervat ceva (tot legat de mentalitati): impresiile unei generatii de fotbalisti care si-au batut joc de un sport indragit de romani. In afara unui Chivu (modest si uman, ca de obicei) as vrea sa acuz, daca nu one-by-one, atunci intreaga echipa de fotbal: rezultate IOC, calificari IOC, bucurii IOC, dar fumuri si impresii cat cuprinde.
Pai noi, masele care ar trebui sa stam linistite in banca noastra, multumite cu painea si circul oferite - model stramosesc de calmare a spiritelor - de catre mai-marii nostri, ce sa mai zicem?

Sa ne bucuram ca nu e mai rau, desigur. Asa cum am facut-o de cate ori hotarau altii pentru noi, de cate ori eram ocupati, de cate ori pierdeam sau tradam, de cate ori ieseam in fata cu declaratii mincinoase. Sa ne bucuram, caci se putea si mai rau: puteam sa fim negri pe plantatie, sa fim o natiune bananiera mai mult decat suntem, sa fim bataia de joc a altora mai dihai decat acum.

Puteam?