Ieri m-am pus pe canapea. M-am facut fac lejer, cu perna sub cap, intins pe o rana. Mi-am inchis telefonul si calculatorul, mi-am tras pachetul de tigari, scrumiera si bricheta aproape. Trasesem jaluzelele si, si ..ciudata chestie! m-am gandit.

La ce?
(buna intrebare)
Habar n-am. Nici nu mai tin minte, si nici nu conteaza. Sau poate stiu, dar ce v-ar interesa pe voi? Fiecare cu ale lui. Important a fost.. momentul.

"Ce chestie!" o sa spuna unii. "S-a gandit!". Aud rasetele din public, dar, ca un ignorant, perfect actor chioro-surdo-mut, le ignor. M-am gandit! M-am.. gandit.

Ciudata experienta. Inainte de a rade ironic, gandeste-te tu, veselie: cand te-ai asezat ultima data comod, cu o tigara in gura, ca sa GANDESTI? (tigara era optionala, of course). Cand ti-ai dedicat TIE o intreaga jumatate de ora? Cand ai inercat sa ignori totul, sa privesti in gol peretii si sa-ti asculti gandurile?
Azi? Nu cred. Ieri? Nu cred! Saptamana, luna trecuta? Acum doi ani??

Despre asta e vorba. In aproximativ jumatate de ora mi-am ascultat gandurile. Mai bine zis, fragmentele de ganduri, ideile disparate, franturile care intr-o zi normala stau pitite undeva bine, cu teama sa nu le aud. Ieri le-am auzit pe toate - pasnicele, prostestile mele ganduri, pacatoasele, timidele si oneroasele mele idei. La inceput, adevarat, le-a fost cam teama sa iasa. Ma intrebam, ca un prost veritabil, "ce naiba fac aici?" Mai uit pe pereti? Apoi, odata cu acel "je m'enfiche" AU VENIT. Tiptil, tematoare. Am ascultat apoi, gand dupa gand, o intreaga pleiada. La fiecare ma intrebam - in gand, ai ghicit - daca e gandul meu, sau o fi vreun infiltrat. Ale mele, taica, erau toate. Asa ca am stat cu ele ceva timp. Si, cu toata timiditatea lor de la inceput, se bateau apoi sa-si faca loc, ca niste copii nebuni si teribilisti care vor neaparat sa fie bagati in seama.

Dar mai iau cu vorba..
Repet: nu despre ganduri vorbesc. Despre MOMENT.
Superb momentul. Motoare de masini estompate in fundal imi aduceau aminte ca Traiesc, si mai ales ca traiesc printre oameni. O vecina tipa la cineva: iar oameni. Usa de la intrarea in bloc - oameni. Si eu, un omulet de la etajul 2 - om. Un om si un moment: atat de banal, si totusi atat de ciudat.

Asa ca iti propun tie (da, TIE!) acelasi experiment: fa-te comod, cu o tigara (optionala) in coltul gurii, cu scrumiera si bricheta alaturi. Inchide tot: telefon, radio, PC, alarme si interfon. Arunca-ti ochii pe pereti si.. atat. Si nu te speria daca nu se intampla nimic - dupa cateva minute vei fi asaltat, la propriu si la figurat, de cele mai timide, ascunse, parsive, intime, scarboase, frumoase, ridicole si periculoase GANDURI.


Regards@
[kiewo]